Bogdan Budes, directorul Teatrului de Artă din București, a murit în urma unui infarct, vestea fiind anunțată de fratele său, Radu Budes. Acesta a declarat că tragedia a avut loc joi, iar Bogdan s-a stins în somn.
Bogdan Budes, directorul Teatrului de Artă din București s-a stins din viață
Budes, un apreciat regizor și traducător, a avut o carieră marcată de numeroase contribuții în teatru, inclusiv ca traducător din limbile rusă, engleză și franceză. În perioada 2007-2010, a studiat regia la prestigioasa școală Masterskaya a lui Piotr Naumovici Fomenko din Moscova.
„Fratele meu, Bogdan, a decedat ieri in urma unui infarct. Dumnezeu sa il ierte si sa il odihneasca”, a scris Radu Budes.
În 2013, a fost selecționer al Festivalului Național de Teatru Independent, iar contribuțiile sale ca regizor și traducător au fost apreciate de critici și public deopotrivă. Unul dintre momentele marcante din cariera sa a fost colaborarea cu regizorul Cristi Juncu, la punerea în scenă a piesei „Năpasta” de I.L. Caragiale.
Cu toate acestea, Budes a rămas profund dezamăgit de anumite aspecte ale societății ruse, fiind critic la adresa intelectualității care a sprijinit regimul lui Vladimir Putin. El a evidențiat, într-un interviu, cenzura culturală impusă în Rusia, care afectează artele și exprimarea liberă. Budes a subliniat că arta și cultura nu pot fi separate de contextul politic, iar influențele regimurilor autoritare se răsfrâng puternic asupra creației artistice.
Tragedia pierderii sale lasă un gol imens în lumea culturală românească
Prietenii, colegii și admiratorii își aduc aminte de dedicarea și pasiunea sa pentru teatru. Deși a avut o carieră presărată cu provocări, Bogdan Budes va rămâne în memoria celor care l-au cunoscut ca un spirit liber, un regizor talentat și un om care a luptat pentru valorile în care a crezut.
„Cea mai mare dezamagire a fost cand Nikita Mihalkov a lansat, prin 2007 sau 2008, in numele ‘intregii intelectualitati ruse’ (desi au semnat doar citiva) o scrisoare prin care il ruga pe Putin sa ignore Constitutia care limiteaza numarul de mandate prezidentiale la doua consecutive si sa candideze a treia oara fiindca ‘patria i-o cere’ sau asa ceva. Gestul mi s-a parut de o slugarnicie fara margini. (La ultimele alegeri prezidentiale, am vazut si la noi modelul asta de menestreli ai puterii culesi din zona artistica…) In momentul ala am inteles ca intre talent si valori morale nu exista o legatura directa. Poti fi un ticalos talentat. Si nu ma refer la viciile naturale, inerente naturii umane, ci la slugarnicia fata de sef, fata de „boier”, fata de „putere”.
N-am aroganta sa livrez explicatii cu privire la felul in care funtioneaza elita rusa care pare spalata pe creier in fata lui Putin. Chiar nu inteleg: or fi onoruri, santaje, or fi sincer impresionati de prestatia lui Putin… Habar n-am. Constat si eu cum cad pe capete minti care ar trebui sa mentina un echilibru intre o populatie pur si simplu indobitocita de propaganda si tentatiile dictatoriale ale lui Vladimir Putin. E ceva ce tine de abisurile psihologiei, cred, nu stiu, o fi de la frig…
Stiu insa doua lucruri despre presiunile din teatru, film, arte in general. In Rusia, functioneaza cenzura: in teatru si film nu ai voie sa vorbesti urit, sa injuri, fiindca intr-o prima faza ti se da amenda, dar se poate merge si pina la interzicerea spectacolului sau inchiderea teatrului. Or, dramaturgia contemporana de peste tot aduce pe scena si marginali care au un anumit vocabular. Daca eviti anumite cuvinte, din pudoare fandosita, alterezi personajul. Nu toti oamenii vorbesc ca Hamlet. Ivan Viripaev si-a modificat singur textul unei piese ca sa nu fie macelarita de cenzori”.