Ion şi Maria fac nuntă. Ion, mare şmecher, Maria, inocentă şi
prostuţă. În noaptea nunţii, Ion îşi dă brăcinarii jos.
MARIA: Ce-i aia?
ION: Păi, Mărie, numa’ io am aşa ceva, nime’ pe lume nu mai are!
Peste câteva zile:
MARIA: Ioane, l-am văzut pe Gheorghe la cosit când s-o dus după
tufă şi şi-o dat izmenele jos. Să ştii că are şi el!
ION: Apăi, fă Mărie, Gheorghe-i cel mai bun preten al meu, io aveam două… şi i-am dat şi lui una!
MARIA: Prost mai eşti, mă! Da’ de ce nu ţi-ai oprit-o ţie pe aia mare?
***
O grămadă de pescari, cu undite de mii de dolari, momeală de sute de parai etc. Apare un ţigan cu un băţ de 1.5 metri, o sfoară şi un ac.
Pune o boabă de mămăligă în ac şi aruncă. Scoate numai crapi de 4, 5, 7, 10 kile. Se uită la ei, şi-i aruncă înapoi.
Restul pescarilor, înnebuniţi.
– Mai ţigane, dar de când te-ai apucat de pescuit sportiv?
– Adică cum sportiv, manca-ţi-aş?
– Păi prinzi, îl arunci, prinzi, îl arunci…
– A, nu pescuiesc sportiv, îi arunc pentru că n-am tigaie aşa mare acasă.