Mă numesc Alina. Sunt căsătorită de puțin timp cu un bărbat cu 10 ani mai în vârstă. M-am gândit mult înainte să fac acest pas, am avut mai multe relații eșuate și îmi doream ceva sigur, am obosit de furtuni emoționale.

L-am găsit pe el, liniștit și tandru, dornic de o relație cu care să-și petreacă întreaga viață, dar… Tocmai m-am întâlnit ”întâmplător” cu prietena mea din liceu, care era supărată că nu îi răspund la mesaje, n-o mai bag în seamă.

Același lucru aș fi avut să-i reproșez și eu, pentru că și ea a cam dispărut în ceață de ceva timp. Când, ce să vezi? Îmi arată în telefonul ei o grămadă de mesaje pe care eu nu le-am primit niciodată, unele chiar foarte imperative. De unde deduc că minunatul meu soț îmi cenzurează telefonul, că altfel nu pot să-mi explic!!!

E drept că nu stau tot timpul lipită de aparat, dar nici să se apuce să șteargă prin el ca și cum ar fi al lui nu-mi convine. Măcar dacă ar fi fost de la vreun iubit!!! Cine știe câte alte mesaje mi-a mai șters din telefon? Dintr-odată îl văd ca pe un tată autoritar, iar bărbatul galant și protector a d1spărut. Sunt extrem de nervoasă, nu știu cum să procedez.

Dragă Alina,

Te înțeleg că ești dezamăgită și va fi greu să-ți recâștige încrederea după un asemenea gest. Pentru început, să-ți schimbi parola la telefon cu una pe care el nu o știe, sau să-ți iei un telefon care nu se deschide decât cu amprenta ta. El va trebui să înțeleagă că, chiar dacă îți este soț, nu are drepturi de stăpân asupra ta.

Nu mai suntem în evul mediu, femeia nu este proprietatea bărbatului. Cât despre tine, ai și tu de înțeles o lecție: siguranță și stabilitate perfectă în cuplu nu există. Dacă doreai să intri într-o relație și să te odihnești, iată că așa ceva nu se poate.

Chiar și în cuplurile care par ”liniștite”, lucrurile se află într-un echilibru dinamic. E ca atunci când mergi pe bicicletă. Dacă vrei echilibru, trebuie să fii în mișcare. Când te oprești, bicicleta nu mai stă în picioare.

În cuplu, amândoi evoluează. Cine știe ce traume are el din fostele relații, poate a fost trădat și acum e obsedat de control. Explică-i că, dacă va continua în același fel, te va pierde. Și iartă-l. Dacă ai intrat din nou într-o relație cu probleme, înseamnă că mai ai de învățat.

Asta te ține în priză și te obligă să te dezvolți. Dacă vei fi deschisă la provocări, totul va deveni mai ușor.

Într-o postare emoționantă pe Instagram, Dan Negru, vedeta Kanal D, a adus un omagiu de suflet lui Nicu Covaci, solistul legendar al trupei Phoenix, care s-a stins din viață pe 2 august.

Mesajul său, publicat de Ziua Timișoarei, este o mărturie a respectului și admirației pentru cel care a fost simbolul muzical al orașului.

Dan Negru a publicat o conversație memorabilă cu Nicu Covaci

Dan Negru a publicat și un videoclip cu o conversație telefonică avută cu Nicu Covaci, în care acesta exprima dezamăgirea față de neimplicarea trupei Phoenix în proiectul cultural al Timișoarei.

„E ziua Timișoarei azi,3 august! Sunt acasă în Timișoara in orele astea și aici am aflat că Nicu a plecat. S-a născut și a murit în același oraș, Timișoara! Uneori însă orașul l-a uitat și abia de azi îi va da adevăratele aplauze pentru că nimeni nu ne întrece la parastase. Anul trecut Timișoara a fost Capitala Culturală Europeană și când am vorbit cu Nicu despre asta mi-a povestit că Phoenix nu au fost implicați în proiect.

L-am rugat să mă lase să înregistrez discuția noastră care atunci a devenit virală! “Și-au amintit de noi, Blackie” mi-a spus după o vreme. Respectul trebuie să fie o formă de atenție PERMANENTĂ, nu o amintire!”, a scris Dan Negru, evidențiind ironia amară a recunoașterii tardive, pe Instagram.

În postarea sa, Dan Negru a reflectat asupra modului în care marile orașe își onorează simbolurile culturale. El a amintit că, în 2008, când Liverpool a fost Capitală Culturală Europeană, Paul McCartney a susținut un concert memorabil, subliniind că este de neconceput Liverpool fără Beatles, Constanța fără Hagi, Clujul fără Piersic, Oneștiul fără Nadia și Timișoara fără Phoenix.

Dan Negru face apel la apreciere și respect

Dan Negru a mai menționat faptul că Nicu Covaci a fost respins și de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România.

„Puțini știu că Nicu a fost respins si de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România. L-au pus să dea examen unde i-au dat 7,60 si l-au respins! Las aici mâhnirea lui Nicu ca pe o lecție: să învățam să recâștigam respectul PERMANENT! Să ieșim din apă !Nu te îneci căzând în apă. Te îneci dacă rămâi acolo!”, a mai scris Dan Negru.

Mesajul lui Dan Negru este un apel puternic la recunoașterea și respectul continuu pentru cei care au contribuit semnificativ la cultura și identitatea națională. Nicu Covaci va rămâne o figură emblematică a Timișoarei și a muzicii românești, iar lecția lăsată de el și transmisă de Dan Negru este una de neuitat: respectul trebuie să fie o formă de atenție permanentă, nu doar o amintire post-mortem.

Nu stii niciodata cand un gest frumos pe care il faci pentru un strain fara sa te gandesti prea mult, poate deveni ceva incredibil de puternic fara sa iti dai seama.

Joyce Rhinehart si-a scos nepotul la o inghetata dupa antrenamentul de tenis al acestuia, si, in timp ce plecau, au zarit o familie draguta care se bucura impreuna de inghetata. Brusc, femeia a simtit o nevoie ciudata de a le face o poza, i-a intrebat si ei au fost de acord.

Iata ce a spus Joyce in postarea ei de pe Facebook: „Am facut poza asta si apoi am dat telefonul meu fiicei lor, i-am spus sa si-o trimita pe unul din telefoanele lor.”

Cateva zile dupa aceasta scurta si draguta intalnire cu familia, Joyce a fost surprinsa sa primeasca un mesaj pe telefon de la un numar necunoscut. A verificat mesajul si a simtit fiori pe sira spinarii in timp ce-l citea.

Mesajul era acesta: „Draga doamna, ne-ati facut o poza in fata unul magazin de inghetata pe data de 8 iunie. Sotia mea a murit ieri si asta este ultima fotografie pe care o avem cu intreaga familie impreuna. Va rugam sa acceptati cea mai adanca recunostinta pentru gestul dumneavoastra bun. Pentru mine inseamna totul. Va multumesc din toata inima”.

Dupa acest mesaj care pur si simplu a cutremurat-o, Joyce a tinut legatura cu tatal, si a aflat ca femeia fusese bolnava de un an. Joyce, in postarea ei, a scris: „Nu subestimati niciodata un gest frumos pe care il faceti aleatoriu, aparent dintr-un moft de moment, inima mea e acum grea fiindca e alaturi de aceasta familie draguta pe care nici macar nu o cunosc, e incredibil ca le-am facut acest cadou care inseamna acum totul pentru ei, doar pentru ca mi-am ascultat instinctul si intuitia in acea zi. Sunt uimita!”

Turiștii În imensitatea Insulei Wrangel, o parte din Arctica, peste 200 de urși au apărut ca și cum ar fi fost un grup de oi păscând. Atât turiștii uimiți, cât și cercetătorii curajoși au fost martori ai acestei vederi captivante de pe Akademik Shokalskiy, o navă pașnică care naviga de-a lungul marginilor acestei insule controlate de ruși, situată în Oceanul Arctic.

Adunarea impresionantă a acestor creaturi arctice a fost datorată atracției unui uriaș cadavru de balenă care a eliberat mirosul său puternic în aer.

Acești urși puternici, cunoscuți ca giganți în peisaje atât de ghețoase, cât și de tundră, au sosit în această locație înainte sau pe 19 septembrie. Au rămas până când au devorat complet rămășițele balenei. Acest lucru a durat una sau două zile.

Căpitanul Rodney Russ, un căpitan de la Heritage Expeditions și liderul respectat al acestei expediții a considerat această vedere de neuitat. A devenit o amintire săpată în mințile lor cu o claritate neclintită. „Una dintre acele zile”, a reflectat el, „pe care eu și tovarășii mei ne-o vom aminti întotdeauna.”

„Pe măsură ce urmăream liniile curbate ale țărmului”, își amintea cu drag căpitanul Russ, „am observat un ‘grup’ sau o ‘adunare’ de urși polari. Era ca o tapiserie țesută în țesătura țărmului. Lângă țărm, am descoperit rămășițele unei balene cu cocoașă, o creatură care trecuse în neființă. Pe măsură ce ne uitam în jur, am numărat peste 150 de urși de diferite vârste, sexe și dimensiuni. Unii erau ocupați bucurându-se de ospăț, în timp ce alții își satisfăcuseră foamea. Era clar că toți erau atrași de locul de odihnă al cetaceului. Cu dorința de apropiere și un strop de curaj, am trimis zodiacuri pentru a arunca o privire asupra acestei adunări. Ceea ce s-a desfășurat în fața ochilor noștri era dincolo de cuvinte – un spectacol. Am reușit să capturăm o fotografie ca încercare de a cuprinde această călătorie și de a o împărtăși lumii – o fereastră spre o aventură enigmatică.

Conform The Siberian Times, care cronicizează evenimente, se estimează că sunt cel puțin 230 de urși în această zonă – o populație comparabilă cu oile care pasc, conform relatărilor turiștilor uimiți.”

Situată între Marea Ciukotka și Marea Siberiei de Est se află Insula Wrangel – o întindere care acoperă 2.900 de acri și servește ca sanctuar pentru urși. Această insulă se mândrește cu cea mai mare concentrație de peșteri de urși cunoscută omenirii. În jur de 400 de ursoaice mamă aleg acest refugiu arctic ca teren de creștere, în timpul iernilor. Cu sosirea verii, un val de aceste creaturi și-a făcut drumul spre țărmurile Insulei Wrangel. Această poveste care se desfășoară este strâns legată de diminuarea domeniului, în întinderile sale.

Lumea fotbalului românesc este în doliu după tragica veste a decesului lui Valentin Ioviță, fostul mijlocaș al echipelor Oțelul Galați și Sportul Studențesc. La doar 40 de ani, Valentin Ioviță a plecat dintre noi, lăsând în urmă o familie îndurerată și o comunitate sportivă profund afectată.

Cariera sa impresionantă și dedicarea sa pentru fotbal au lăsat o amprentă de neșters în sportul românesc. Deși plecarea sa este o pierdere imensă, moștenirea sa va continua să inspire și să motiveze tineri sportivi să aspire la excelență.

Adevărata cauză a decesului

Valentin Ioviță și-a început cariera fotbalistică la Sportul Studențesc, unde a demonstrat încă de la început talentul său deosebit. A continuat să joace pentru echipe precum Dunărea Galați, Gloria Buzău, CF Brăila și, desigur, Oțelul Galați. În perioada 2008-2010, a fost un jucător esențial pentru Oțelul Galați, contribuind semnificativ la succesele echipei. În prima ligă a României, Ioviță a adunat 34 de meciuri și a marcat 4 goluri, lăsând o amprentă de neșters în istoria fotbalului românesc.

Valentin Ioviță a suferit un accident vascular cerebral în urmă cu câteva zile, iar astăzi a pierdut lupta cu viața. Această tragedie a lovit dur familia și prietenii săi, dar și întreaga comunitate fotbalistică din România. Fostul fotbalist era căsătorit și avea o fată, care acum trebuie să facă față acestei pierderi imense.

Curg mesajele de condoleanțe

Clubul Oțelul Galați a transmis un mesaj emoționant pe pagina lor de Facebook: „SC Oțelul Galați regretă dispariția fostului jucător, antrenor și coleg Valentin Ioviță și transmite sincere condoleanțe familiei îndoliate, precum și întregii comunități oțelare. Odihnească-se în pace!”. Mesajul a fost preluat și de alte cluburi din Galați, care și-au exprimat solidaritatea cu familia îndurerată.

Ioviță a fost mai mult decât un jucător; a fost un adevărat mentor și antrenor pentru tinerii aspiranți din fotbal. După retragerea sa din activitate în 2011, a preluat funcția de director al Academiei Oțelul, unde și-a dedicat timpul și cunoștințele formării noilor generații de fotbaliști. Contribuția sa a fost esențială pentru mulți tineri care au visat să ajungă mari fotbaliști, urmând exemplul său.

O viață dedicată fotbalului

Valentin Ioviță a fost recunoscut pentru talentul său pe teren, dar și pentru dedicarea sa în afara acestuia. A fost un sportiv complet, care a inspirat prin profesionalism și pasiune. În toate echipele în care a jucat, Ioviță a fost un exemplu de dedicare și devotament, iar influența sa pozitivă s-a resimțit în performanțele colegilor și în comunitatea fotbalistică.

Numeroase mesaje de condoleanțe au inundat rețelele sociale după aflarea veștii tragice. Suporterii și prietenii lui Valentin Ioviță și-au exprimat regretul și au adus un omagiu amintirii sale. Un suporter al Oțelului Galați a scris: „Păcat… Speram să nu vina această veste însă… Odihnește-te în pace, domnule Valentin Ioviță! Îți mulțumim pentru momentele alături de Oțelul și pentru modul în care învățai fiecare copil să deprindă din sportul pe care l-ai iubit atât. Propun ca la următorul meci de acasă, cel cu CFR, să ținem un moment de reculegere în memoria sa.”.

Impactul asupra comunității

Impactul lui Valentin Ioviță asupra comunității fotbalistice din Galați și din întreaga Românie a fost profund. Pierderea sa este resimțită puternic de toți cei care l-au cunoscut și au lucrat cu el. Clubul Oțelul Galați, dar și alte cluburi și organizații sportive, și-au exprimat public regretul și susținerea pentru familia îndurerată, subliniind importanța lui Ioviță în dezvoltarea fotbalului românesc. Moștenirea lui Valentin Ioviță va continua să inspire generații de tineri fotbaliști. Valorile sale de muncă, perseverență și pasiune pentru fotbal vor rămâne un exemplu pentru toți cei care aspiră să-și croiască un drum în acest sport.

Chiar și după plecarea sa, amintirea lui Ioviță va rămâne vie prin toți cei pe care i-a influențat și pe care i-a ajutat să-și realizeze visele. Comunitatea sportivă din Galați și din întreaga țară își va lua rămas bun de la Valentin Ioviță cu un moment de reculegere la următorul meci de acasă al Oțelului Galați. Această inițiativă este un mod de a onora memoria unui om care a dat atât de mult fotbalului românesc. El va rămâne în inimile tuturor celor care l-au cunoscut și l-au admirat.